AȘTEPTÂNDU-L PE HRISTOSUL ADEVĂRAT

jesus-bornDe foarte multă frământare a avut parte lumea în ultimul timp, preocupată fiind de sfârșitul lumii. S-au revărsat râuri de cerneală și km pătrați de hârtie au fost consumați. Poate că mii și mii de gigabites din spațiul virtual au fost alocați prognozatului sfârșit.
Deși eram absolut sigur că acest eveniment nu va avea loc după prezicerile (păgînilor mayași) sau așteptările oamenilor, totuși am fost preocupat de un singur aspect, și anume, acela legat de răspunsul la întrebarea: Cum mă va găsi pe mine Domnul la revenirea în slavă? (sfârșitul e sinonim cu revenirea Domnului)
Am ajuns la concluzia că cel mai important lucru legat de sfârșit, este felul în care pot răspunde sincer la aceasta întrebare. Într-un fel toți suntem așteptători ai revenirii Lui – necredincioșii în mod pasiv, intimidați mai mult sau mai puțin de informații obscure sau tendențioase, iar creștinii, în mod activ, bucurându-se că Mirele vine să aducă răsplătirile și viața fără de sfârșit.
Evreii din toate timpurile L-au așteptat pe Mesia. Ei vedeau în EL pe cel mai mare preot, rege și profet. Totuși, se pare că așteptarea lor a fost atât de diferită de înștiințările Scripturii cu privire la Mesia, încât atunci când Acesta a venit, cei mai mulți iudei nu L-au recunoscut și au continuat să aștepte. Cu toate acestea au existat și așteptători adevărați care, au văzut în Pruncul născut la Betleem, pe Adevăratul Mesia – iar îndelunga lor așteptare a fost răsplătită din belșug.
Biblia ne vorbește despre un om special, și anume Simion. El îi reprezintă pe cei care Îl așteaptă corect pe Mesia. În Ierusalim Simion era unic – dacă ar mai fi fost și alții, Dumnezeu ni i-ar fi descoperit. Ca și astăzi, când mulți pretind că asteaptă ceva sau pe cineva, totuși așteptătorii pe placul Domnului sunt foarte puțini – unici în felul lor, răsfirați pe ici, pe colo.
Oare într-o generație întreagă de oameni să fie doar unul care așteaptă corect ? Oare ceilalți ce făceau ? Biblia ne spune despre Iov că era unicul om
din tara Uț dedicat 100% Domnului, iar despre Noe stă scris : « Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui . » (Gen. 6:9). Așadar nu contează câți mai sunt sau nu sunt ca tine; chiar dacă ești singurul, asteaptă-L cum se cuvine! Nu deznădăjdui, dacă întârzie. Dacă nu vine azi, va veni mâine!Apoi, Simion trăia în sfințenie. Ne putem întreba, de unde știa Luca despre Simion că ducea o așa viață ? Ei bine, Dumnezeu cunoaște pe cei ce sunt ai Lui și deasemenea sfințenia celor credincioși este cunoscută de toți din jur. Nu frica de sfârșit era farul călăuzitor al lui Simion, ci mai degrabă frica de Domnul! Cum poate trăi oare un astfel de om fără să fie remarcat ? Când lumina luminează, nici chiar cel mai gros întuneric nu o poate opri să-și îndeplinească menirea.
Simion era și credincios. Biblia ne spune că : « …aștepta mângâierea lui Israel… » (Luca 2:25). Așteptarea necesită credință și cu cât ea este mai îndelungată cu atât este nevoie de mai multă credință. Pentru bătrânul Simion, n-a contat că era spre apusul vieții, el a continuat să aștepte în liniște. E greu să speri în împlinirea unei promisiuni cerești (făcute de Duhul) când viața îți trage preșul de sub picioare, dacă n-ai o credință fermă. În acest caz, credința a fost superioară nepuțintelor și limitărilor trupești. Așa aștepta Simion pe Hristosul Domnului.
La începutul meditației spuneam că în momentul apariției Adevăratului Mesia, foarte mulți nu și-au dat seama cine este. Fie că a fost vorba de regele Irod, preoții de la Templu, fariseii, cărturarii sau marea masă a oamenilor, toți au experimentat neputința de a-L recunoaște pe Isus. Cu Simion, lucrurile au stat altfel – el era un om inspirat și călăuzit de Duhul Domnului. Ca urmare a acestei cârmuiri a Duhului, el a venit în Templu exact în momentul în care sfinții părinți Îl prezentau pe Isus ca să împlinească cu privire la El cuvântul Legii mozaice. Oricât de mari fi erorile celor din jur și oricât de evident ar fi adevărul, nimeni nu poate să facă o distincție clară, dacă n-are călăuzire divină. Îl aștepti tu pe Isus prin călăuzire sau te lași inspirat de prognoze, estimări și predicții false ???
Așteptătorul Simion mai avea încă o calitate – era recunoscător. Când și-a văzut împlinit idealul vieții și asteptarea a luat sfârsit, Simion a binecuvântat pe Domnul și pe oameni. Inima lui mulțumitoare a onorat pe Dumnezeu și i-a încurajat pe sfinții părinți. Mesajul recunoștinței lui, ne descoperă că există o prăbușire și o ridicare, o abandonare a ceea ce este vechi în favoarea înnoirii, o moarte și o înviere pentru ce-i ce-și deschid inima pentru Hristos. Mântuirea, lumina și gloria – îi aparțin Lui.
Ce frumos este atunci când ești binecuvântat de Domnul să ai puterea să-i binecuvântezi și pe alții de lângă tine. Toți cei ce descind din Avraam (ca și credincioși) trebuie să fie așa. Într-un fel toți suntem așteptători – falși sau adevărați. Check it !

Vasile Iuga

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *