(lectie de motivare)
Priviţi imaginile acestea două:o pietricică şi un munte. Dacă ar fi să alegeţi între ele două, ce aţi alege să fiţi? Muntele, măreţ şi indestructibil, nu-i aşa?
Ei bine, eu aş alege să fiu o pietricică, una mică aruncată pe drum. De fapt de multe ori aşa mă şi simţeam: mică, neînsemnată şi nebăgată în seamă de nimeni. Ce folos are o pietricică? Doamne, oare mă poţi folosi la ceva? Pot face eu o diferenţă în lumea aceasta? Mi-am pus des întrebarea aceasta până într-o zi când am văzut o persoană care trebuia să ajungă la un eveniment important, dar din grabă şi neatenţie, pe drum s-a împiedicat de o piatră şi a căzut, rănindu-se rău. Nu a mai putut participa la evenimentul acela. Mi-a rămas în memorie imaginea aceea, deoarece m-a făcut să îmi dau seama de un adevăr mare:
Vezi tu, nu ,,munţii” lumii acesteia au schimbat istoria, ci ,,pietricelele” mici.
Ai văzut vreodată pe cineva să se împiedice de un munte? De câte ori te-ai împiedicat a fost cu siguranţă de un obiect mic. Nu armata mare a poporului Israel, nici soldaţii lor puternici şi nici chiar armurile şi armele lor grele, nu acestea au reuşit să-l învingă pe Goliat – ci micul şi neînsemnatul David, cu praştia lui uşoară şi cu o pietricică luată la întâmplare din râu. Nu mulţimea fetelor frumoase sau bogate din împărăţie a devenit regina celui mai mare împărat din acele timpuri, ci doar saraca, refugiata şi orfana Estera. O fată necunoscută până atunci a fost folosită de Dumnezeu pentru a salva o naţiune. Observi tiparul? Nu lucrurile mari, ci cele mici; nu pomii uriaşi, ci buturuga mică este cea care răstoarnă carul mare.
Există însă un lucru la care trebuie să luăm aminte: nu orice pietricică din râu l-a doborât pe Goliat , nici măcar nu oricare din cele 5 pietricele din traista lui David, ci doar aceea pe care a luat-o în mâna lui şi a pus-o în praştie. Doar aceea şi-a atins ţinta. Ca şi mine, poate te simţi şi tu ca o piatră neînsemnată şi nefolositoare. Dar dacă te proşterni înaintea lui Dumnezeu şi te pui la dispoziţia Lui, ce crezi că se va întâmpla?
O pietricică în mâna Creatorului? Voi aştepta la locul meu, cu răbdare, cu smerenie, dar în acelaşi timp veghind cu entuziasm să văd ,,lucrarea” la care mă va folosi.
Ştiu că, asemenea Esterei, am un rol măreţ în planul Lui şi sunt gata.
Eu, pietricica din mâna Sa.
“Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari.”
(1 Corinteni 1:27)
Adriana Ardeu