Mi-am dorit întotdeauna să simt că trăiesc, dincolo de viaţa pe care o trăiam deja. Mi-am dorit întotdeauna să simt că fiecare clipă şi-a meritat din plin trăirea. Am încercat să zbor sus, să ating nori, să caut să ating stele. Şi m-am trezit de multe ori înapoi în praf, cu mâinile întinse şi cu genunchii zdrobiţi. M-a ridicat întotdeauna Părintele meu bun. Şi m-a privit în ochi şi mi-a zâmbit, şi mi-a promis că-n toate Mâna Lui va fi acolo să aline. Şi-am iubit ochii Lui blânzi, şi tot ce dragostea Lui îmi aducea.
Nişte ochi mari, negri,un păr lung şi negru, o inimă deschisă.
Delfina mi-a pătruns în suflet din prima clipă când a intrat în clasa noastră de şcoală duminicală. Ştiam că locuieşte cu bunica ei, aproape de casa mea. Ştiam că tânjeşte cu toată inima după mămica ei, care era plecată în Italia. Ne rugam împreună cu ea în fiecare duminică şi ştiam că Dumnezeu o poate aduce din nou acasă. Dacă am văzut vreodată minunile lui Dumnezeu, răspunsurile Lui la rugăciuni, atunci acestea au fost sigur în urma rugăciunilor copiilor. Ei credeau cu toată puterea lor, şi Dumnezeu nu a rămas niciodată nepăsător.
Odată cu venirea Delfinei în viaţa mea, am început să mă gândesc tot mai mult la cât de binecuvântată sunt şi cât de importantă este familia în viaţa mea. Şi mă gândeam cu durere la Delfina, la serile în care adormea plângând, tânjind după mămica ei, şi la miile de copii care se găseau în aceeaşi situaţie. I-aş fi ajutat pe toţi dacă aş fi putut, mi-aş fi deschis inima şi casa pentru ei. M-am apropiat de Delfina, pentru că eram conştientă că nu puteam schimba lumea. M-am gândit totuşi că dacă nu pot schimba lumea toată aş putea începe să schimb lumea mea. Aşa cum era, cu oameni puţini, cu Delfina. Mi-am deschis inima pentru ea şi am început să o ajut, atât cât puteam şi ştiam. Simţeam cu ea, trăiam rugăciunile pe care le înălţa în fiecare duminică spre Dumnezeu şi-mi plângea inima că nu puteam face mai mult. Cred şi astăzi că Dumnezeu veghea asupra ei, că-i îndrepta paşii, că ştia suferinţa ei. Citeste in continuare

De când Te-am cunoscut n-ai încetat să-mi fii prieten, m-ai iubit înainte ca eu să ştiu de existenţa Ta,  înca de la începutul zilelor mele. Ti-ai arătat bunatatea şi credincioşia Ta, ai revărsat binecuvântările Tale cereşti şi pământeşti în viaţa mea. Inima mea dorea să te laude neîncetat pentru cât bine mi-ai făcut, m-am pus la dispoziţia Ta iar Tu mi-ai dat daruri ca să Iţi slujesc. M-am bucurat de tot ce ai lucrat prin mine, iar Tu Te-ai  bucurat impreună cu mine.

Citeste in continuare