DARUL NESPUS DE MARE AL LUI DUMNEZEU

Este luna cadourilor și, chiar dacă traversăm o perioadă de criză, cei dragi nouă se așteaptă să primească daruri. De fapt, tuturor ne plac cadourile mai ales când ele se suprapun cu dorințele și nevoile noastre urgente. Cel mai mult apreciem acele cadouri care sunt făcute cu dragoste. Nu contează neapărat valoarea ci pasiunea și “emoția radiantă” a inimii cu care au fost “ambalate”.

Care a fost cel mai valoros cadou pe care l-ați primit? Cât de mare / valoros ar trebui să fie un cadou ca să te încânte în așa fel încât să nu mai poți uita niciodată pe cel ce l-a dăruit? Iată două întrebări pe care am putea să ni le punem în lumina a ceea ce vom citi în continuare.
Se spune că un actor a dăruit logodnicei sale un inel in valoare de 5 milioane USD, în timp ce un miliardar și mai generos (a se citi risipitor) a dăruit soției sale două tablouri și o sculptură – toate făcute de artiști celebri – în valoare de 134 milioane de dolari. Un rege din India a construit un palat uriaș din marmură albă (Taj Mahal) și l-a dedicat memoriei soției sale care murise la nașterea copilului lor. Daruri care de care mai scumpe, nu-i așa?
Alături de darurile omenești, Pavel spune că darul pe care-L face Dumnezeu este incomparabil mai mare. Este chiar “nespus de mare”. Oare de ce?
În primul rând pentrucă are o natură deosebită. Hristos este darul lui Dumnezeu pentru omenire. De fapt Hristos este Dumnezeul infinit care acceptă să-și “comprime” ființa într-atât încât să încapă într-un om. Isaia a profețit despre venirea lui Emanuel pe pământ – asta nseamnă că Dumnezeu este cu noi. “Căci in El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9)
Dintr-un alt punct de vedere, opinez că Pavel a apreciat la superlativ acest Dar care vine de la Dumnezeu, datorită scopului pentru care a fost dăruit. Îngerul Gavril i-a spus Mariei că Fiul pe care-L va naște: “…va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”.
Mântuirea omenirii este cel mai grandios scop al întrupării. Așa reiese atât din scrierile profetice cu privire la Isus, cât mai cu seamă din faptele făcute în timpul activității sale mesianice. Nimeni nu și-a asumat vreodată mântuirea întregii omeniri și chiar dacă ar fi făcut-o, nu ar fi putut-o realiza efectiv. Iată de ce Darul trimis de Dumnezeu este Cel mai valoros dintre toate darurile.
Măreția Harului pe care-l reprezintă acest Dar îl face și mai uimitor. Pavel ne vorbește despre Har ca fiind acea favoare pe care Dumnezeu o face unei lumi profund păcătoase și lipsite de merite. Contrastul dintre sfințenia lui Dumnezeu și ticăloșia lumii reliefează și mai accentuat dimensiunile Harului lui Dumnezeu – adică a faptului că Dumnezeu ofera lumii iertare și curățire în ciuda faptului că nu merită așa ceva. “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat,…”(Tit 2:11).
Meditând la pregătirea acestui mesaj, m-am întrebat: “Oare cum ar fi arătat lumea fără Hristos și creștinism?” Dacă ar fi să estimăm în mod imaginar existența unei astfel de situații, cred că nu ne-am mai dori să locuim într-o astfel de lume și pe astfel de planetă. De aceea consider că darul lui Dumnezeu este atât de mare deoarece a avut un mare impact în omenire. Isaia ne spune că Dumnezeu va dărui lumii un Copil pe care oamenii Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele veșniciilor, Domn al Păcii” ( Isaia 9:6) deoarece toți cei ce cred, vor găsi în El împlinirea oricărei nevoi.
Nimeni nu știe cum ar fi arătat lumea fără Hristos, dar știm cum arată cu El. Din experiența vieții celei noi, cunoaștem ce înseamnă eliberarea, pacea, iertarea, credința, dragostea, nădejdea vieții veșnice și sentimentul vibrant al așteptării Lui. De la El am învățat să ne fie dor de cer, să-i iubim pe vrăjmași, să facem bine oamenilor și să investim in lucrurile care nu se văd – dar sunt mai trainice și mai reale decât cele vizibile.
Darul pe care Dumnezeu ni-l trimite prin Hristos este “”…nespus de mare…” și datorită faptului că El se dăruiește pe Sine prin intermediul darului. La începutul acestei meditații am “făcut cunoștință” cu câteva daruri foarte valoroase. Financiar vorbind, așa este, dar niciunul dintre cei care le-au făcut nu s-a dat pe sine odată cu darul în sensul în care Hristos a făcut-o – chiar dacă, poate, au investit sentimente și atașament.
Când Dumnezeu a dăruit, nu a dat din lucrurile pe care le are în vistieria cerului, nu a oferit doar valori materiale sau spirituale, nu a dăruit o stradă de aur sau un tron de nestemate. Nu a delegat îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi sau vreuna din cele 4 făpturi vii descrise de către proorocul Ezechiel. Toate lucrurile indescriptibile pentru vocabularul și imaginația omenească au rămas acolo – în timp ce El S-a dăruit pe Sine Însusi. “El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Galateni 1:4)
Iată de ce, acest Dar trebuie să ne impresioneze de sărbători. Este timpul să apreciem corect ceea ce Dumnezeu ne-a oferit în Hristos – și încă ne mai ofera și astăzi – la ceas de sfântă sărbătoare. Să nu-L lasam pe Dumnezeu cu Darul întins către noi, în timp ce suntem cu ochii pe oferta lumii. Lăsați ca mesajul vostru vibrant și adevărat, adus prin cântare, poezie, mărturie, gând bun, încurajare sau dăruire să dezvăluie oamenilor nevoia urgentă după Adevăratul DAR.
Și încă ceva – să nu uităm de mulțumire. “Mulțumiri Fie aduse lui Dumnezeu…” Este cea mai de preț atitudine pe care noi toți o putem manifesta față de Dumnezeu, înainte, în timpul și după ce ecoul sărbătorilor va fi trecut.

 

Vasile Iuga

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *