De când Te-am cunoscut n-ai încetat să-mi fii prieten, m-ai iubit înainte ca eu să ştiu de existenţa Ta,  înca de la începutul zilelor mele. Ti-ai arătat bunatatea şi credincioşia Ta, ai revărsat binecuvântările Tale cereşti şi pământeşti în viaţa mea. Inima mea dorea să te laude neîncetat pentru cât bine mi-ai făcut, m-am pus la dispoziţia Ta iar Tu mi-ai dat daruri ca să Iţi slujesc. M-am bucurat de tot ce ai lucrat prin mine, iar Tu Te-ai  bucurat impreună cu mine.

Dar când visele mele pe care le aveam cu viaţa mea s-au spulberat, am devenit răzvratită că ceream. Neîndreptăţită, am simţit cum tot cerul s-a depărtat de mine şi că Tu nu mai eşti lângă mine, însăTu ai pregătit un plan de binecuvântare pentru mine, credeam că m-ai lepadat de la faţa Ta şi că nu mai credeai in mine. Eram îndepartata şi nu ştiam de ce se întâmplă toate aceste lucruri în viaţa mea , de ce tocmai mie ? Însa Tu erai mai îndurerat pentru că eu nu Te mai căutam pe Tine. Dar Tu nu m-ai părăsit, ai fost langă mine mereu. Deşi Te-am ignorat, Te-am rănit, Tu ai fost intotdeauna Prietenul meu.

Orice s-ar întampla, Tu ai fost şi vei rămâne mereu Pritenul meu .

Roxana Ţuţul

Grupa mare

Biserica “Menorah”, Caransebes