Mi-am dorit întotdeauna să simt că trăiesc, dincolo de viaţa pe care o trăiam deja. Mi-am dorit întotdeauna să simt că fiecare clipă şi-a meritat din plin trăirea. Am încercat să zbor sus, să ating nori, să caut să ating stele. Şi m-am trezit de multe ori înapoi în praf, cu mâinile întinse şi cu genunchii zdrobiţi. M-a ridicat întotdeauna Părintele meu bun. Şi m-a privit în ochi şi mi-a zâmbit, şi mi-a promis că-n toate Mâna Lui va fi acolo să aline. Şi-am iubit ochii Lui blânzi, şi tot ce dragostea Lui îmi aducea.
Nişte ochi mari, negri,un păr lung şi negru, o inimă deschisă.
Delfina mi-a pătruns în suflet din prima clipă când a intrat în clasa noastră de şcoală duminicală. Ştiam că locuieşte cu bunica ei, aproape de casa mea. Ştiam că tânjeşte cu toată inima după mămica ei, care era plecată în Italia. Ne rugam împreună cu ea în fiecare duminică şi ştiam că Dumnezeu o poate aduce din nou acasă. Dacă am văzut vreodată minunile lui Dumnezeu, răspunsurile Lui la rugăciuni, atunci acestea au fost sigur în urma rugăciunilor copiilor. Ei credeau cu toată puterea lor, şi Dumnezeu nu a rămas niciodată nepăsător.
Odată cu venirea Delfinei în viaţa mea, am început să mă gândesc tot mai mult la cât de binecuvântată sunt şi cât de importantă este familia în viaţa mea. Şi mă gândeam cu durere la Delfina, la serile în care adormea plângând, tânjind după mămica ei, şi la miile de copii care se găseau în aceeaşi situaţie. I-aş fi ajutat pe toţi dacă aş fi putut, mi-aş fi deschis inima şi casa pentru ei. M-am apropiat de Delfina, pentru că eram conştientă că nu puteam schimba lumea. M-am gândit totuşi că dacă nu pot schimba lumea toată aş putea începe să schimb lumea mea. Aşa cum era, cu oameni puţini, cu Delfina. Mi-am deschis inima pentru ea şi am început să o ajut, atât cât puteam şi ştiam. Simţeam cu ea, trăiam rugăciunile pe care le înălţa în fiecare duminică spre Dumnezeu şi-mi plângea inima că nu puteam face mai mult. Cred şi astăzi că Dumnezeu veghea asupra ei, că-i îndrepta paşii, că ştia suferinţa ei. Citeste in continuare

„Să nu pofteşti” (Exodul 20:17)

Aceasta este ultima dintre cele zece porunci. Primele nouă ne îndeamnă să ne ferim de fapte păcătoase, pe când aceasta din urmă, ne vorbeşte despre dorinţe păcătoase. Noi nu trebuie să-i fim plăcuţi Domnului numai prin acţiunile noastre, ci şi prin gândurile şi simţirile inimii noastre. Tocmai de aceea, această poruncă este una dintre cele mai dificile de respectat.
Ce înseamnă mai precis să pofteşti ceva? Înseamnă să vrei sau să doreşti ceva.
Dar nu toate dorinţele sunt rele. Dacă doreşti să cunoşti mai mult despre Dumnezeu şi Cuvântul Lui, asta nu-i rău deloc. Sau dacă pofteşti după binecuvântările lui Dumnezeu sau după lucrurile bune pe care Dumnezeu ţi le-a promis, nu este nimic rău în asta. Dar atunci când tu pofteşti ceva care aparţine altcuiva, aceasta este un păcat.
Când dorinţa se transformă în poftă? Există câteva indicii pe care ar trebui să le urmăreşti:

Citeste in continuare

„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16)

Această poruncă are de-a face atât cu vorbele pe care le rostim, precum şi cu modul de a determina gândirea altora – fie prin acţiunile noastre, fie prin pasivitatea noastră.
De ce este important ca noi să spunem întotdeauna adevărul? Pentru că oridecâte ori spunem vreo minciună, noi nesocotim poruncile lui Dumnezeu. Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Satan este numit „tatăl minciunilor”. De fiecare dată când alegem căile lui Satan înaintea căilor lui Dumnezeu, noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu.
Ce este de fapt o minciună? Toate minciunile sunt rele?
O minciună este orice lucru care înşeală sau derutează pe cineva pentru a crede ceva care nu este adevărat. Nu contează dacă minţi din răutate sau dacă minţi încercând să ajuţi pe cineva. Minciuna este păcat. Noi nu trebuie să numim binele rău şi răul bine.

Citeste in continuare

„Să nu furi” (Exod 20:15)

Porunca a opta pare una din poruncile cel mai uşor de înţeles. „Să nu furi”. Ce înseamnă de fapt a fura? (Lasă-i pe copii să răspundă). Aşa-i! Pe scurt, a fura înseamnă a lua şi a păstra ceea ce nu îţi aparţine. Dar dacă ne gândim mai profund la această poruncă, vom descoperi mai multe implicaţii.
Când ne gândim la furt, de obicei ne vine în minte imaginea unuia care sparge o bancă sau un magazin. Dar mai sunt şi alte modalităţi de a fura. Haideţi să ne gândim la ele. Unii dintre noi poate că furăm şi nici nu ne dăm seama că ceea ce facem este păcat.
De exemplu: Când mă gândesc la cineva care fură din magazin, primul lucru care-mi vine în minte este spargerea. Dar aţi putea să vă gândiţi şi la alte căi folosite de oameni pentru a fura din magazine? (Lasă-i pe copii să discute. Include aceste posibilităţi: să păstrezi restul atunci când vânzătorul, din greşeală, îţi dă prea mult înapoi; să mănânci alimente din magazin; să guşti din strugurii sau bomboanele expuse, fără să ceri permisiunea; să schimbi eticheta cu preţul sau să te prefaci că nu ştii când vânzătoarea omite să-ţi taxeze vreun produs aflat pe fundul coşului.)
Despre furatul de la prieteni, inclusiv fraţi sau surori: Care este primul lucru la care te gândeşti? (Lasă-i pe copii să comenteze. Apoi include: când împrumuţi ceva şi intenţionezi să nu mai restitui; copiatul la şcoală; înşelatul în cadrul unui joc – le furi şansele de a câştiga, etc.)

Citeste in continuare

„Să nu preacurveşti” (Exodul 20:14)

Atunci când Dumnezeu a spus să nu preacurveşti (să nu comiţi adulter), a vrut să spună că după ce te căsătoreşti, tu trebuie să stai cu soţul (soţia) tău (ta). Odată ce vă uniţi vieţile împreună în căsătorie, va trebui să fiţi foarte atenţi să nu vă „îndrăgostiţi” de nici o altă persoană.
Dumnezeu a fost Cel ce a planificat prima căsătorie. El s-a uitat la primul om, Adam şi a văzut că nu era bine pentru el să fie singur (puteţi citi pasajul din Genesa 2:18-25). El i-a făcut astfel un ajutor şi un tovarăş. I-a dat lui Adam o femeie în căsătorie. Dumnezeu a planificat căsătoria să dureze toată viaţa. De aceea jurămintele la căsătorie ei spun: „Până când moartea ne va despărţi”, „Până la moarte”.
Ce-i face pe oameni să comită adulter? Uneori, ei acceptă ca imaginaţia lor s-o ia razna. Ei se gândesc: „Cum ar fi fost dacă m-aş fi căsătorit cu acea persoană?”. Trebuie să ne obişnuim să ne ţinem gândurile şi mintea sub control de pe-acuma, ca atunci când vom fi căsătoriţi, să ne fie mai uşor să le controlăm. Aceasta înseamnă că ar trebui să evităm să povestim bancuri murdare la alţii, să ne uităm poze pornografice sau la programe TV nepermise, care ne face să avem apoi gânduri murdare.

Citeste in continuare

„Să nu ucizi” (Exodul 20:13)

„Şi asta înseamnă că nu mai am voie să pescuiesc?” întrebă Jenică.
„Şi nici să merg la vânătoare cu tata?” adăugă Mişu.
Câteodată trebuie să studiem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu (nu doar un singur verset), pentru a înţelege ce vrea El să ne spună. Acesta e unul din acele versete. Este una din poruncile cele mai scurte, dar care îi face pe oameni să-şi pună o mulţime de întrebări. Haideţi să ne uităm ce a vrut Dumnezeu să ne spună când ne-a dat această poruncă?
În primul rând, să privim cuvântul „a ucide”. Cuvântul pe care Dumnezeu l-a folosit e asemănător cu cuvântul crimă. Ce credeţi voi când vă gândiţi la o crimă? S-ar putea să vă gândiţi la un criminal care a omorât pe cineva. A face o crimă înseamnă a lua viaţa cuiva într-un mod care încalcă legea.

Citeste in continuare

(lectie de motivare)

Priviţi imaginile acestea două:o pietricică şi un munte. Dacă ar fi să alegeţi între ele două, ce aţi alege să fiţi? Muntele, măreţ şi indestructibil, nu-i aşa?
Ei bine, eu aş alege să fiu o pietricică, una mică aruncată pe drum. De fapt de multe ori aşa mă şi simţeam: mică, neînsemnată şi nebăgată în seamă de nimeni. Ce folos are o pietricică? Doamne, oare mă poţi folosi la ceva? Pot face eu o diferenţă în lumea aceasta? Mi-am pus des întrebarea aceasta până într-o zi când am văzut o persoană care trebuia să ajungă la un eveniment important, dar din grabă şi neatenţie, pe drum s-a împiedicat de o piatră şi a căzut, rănindu-se rău. Nu a mai putut participa la evenimentul acela. Mi-a rămas în memorie imaginea aceea, deoarece m-a făcut să îmi dau seama de un adevăr mare:

Vezi tu, nu ,,munţii” lumii acesteia au schimbat istoria, ci ,,pietricelele” mici.

Ai văzut vreodată pe cineva să se împiedice de un munte? De câte ori te-ai împiedicat a fost cu siguranţă de un obiect mic. Nu armata mare a poporului Israel, nici soldaţii lor puternici şi nici chiar armurile şi armele lor grele, nu acestea au reuşit să-l învingă pe Goliat – ci micul şi neînsemnatul David, cu praştia lui uşoară şi cu o pietricică luată la întâmplare din râu. Nu mulţimea fetelor frumoase sau bogate din împărăţie a devenit regina celui mai mare împărat din acele timpuri, ci doar saraca, refugiata şi orfana Estera. O fată necunoscută până atunci a fost folosită de Dumnezeu pentru a salva o naţiune. Observi tiparul? Nu lucrurile mari, ci cele mici; nu pomii uriaşi, ci buturuga mică este cea care răstoarnă carul mare.
Există însă un lucru la care trebuie să luăm aminte: nu orice pietricică din râu l-a doborât pe Goliat , nici măcar nu oricare din cele 5 pietricele din traista lui David, ci doar aceea pe care a luat-o în mâna lui şi a pus-o în praştie. Doar aceea şi-a atins ţinta. Ca şi mine, poate te simţi şi tu ca o piatră neînsemnată şi nefolositoare. Dar dacă te proşterni înaintea lui Dumnezeu şi te pui la dispoziţia Lui, ce crezi că se va întâmpla?
O pietricică în mâna Creatorului? Voi aştepta la locul meu, cu răbdare, cu smerenie, dar în acelaşi timp veghind cu entuziasm să văd ,,lucrarea” la care mă va folosi.
Ştiu că, asemenea Esterei, am un rol măreţ în planul Lui şi sunt gata.
Eu, pietricica din mâna Sa.

“Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari.”
(1 Corinteni 1:27)

Adriana Ardeu

(lectie obiect)

Obiecte necesare: scaune, masă, carpete de diferite mărimi si orice alte obiecte pe care
se poate sta la un moment dat; bilete pe care să scrie cu litere mari
cuvinte de genul: familie, casă, prieteni, bani, inteligenţă, renume etc.
Instructiuni: pregăteşte toate aceste obiecte pe un teren deschis, preferabil în
curte;lipeşte biletele scrise pe spatele obiectelor, astfel încât, la început, pe cât posibi,l să nu le vadă nimeni; dacă ai posibilitatea să scrii undeva pe pământ cuvântul ,, Dumnezeu”, astfel încât, iniţial să nu îl vadă nimeni, fă-o. Dacă nu ai unde, lasă această parte pentru final.

Lecţia:
Spuneţi:,, Azi am o provocare pentru voi copii! Priviţi bine în jurul vostru, studiaţi locul , iar apoi până număr la 3, alegeţi un obiect solid pe care să staţi şi să vă simţiţi în siguranţă în cazul unei primejdii. ( Nu mă întrebaţi dinainte ce fel de primejdie, ci doar căutati locul cel mai sigur care v-ar proteja de cele mai multe primejdii posibile).
Gata? 1, 2, 3!”
Mergeţi pe rând pe la fiecare, apreciaţi-le alegerea şi apoi dintr-o dată faceţi ceva pentru a le provoca căderea, imitând astfel un cutremur sau alt dezastru ( zguduiţi masa, trageţi covoraşul de sub ei, rupeţi ziarul de sub picioare etc). Dacă sunt copii care au rămas pe pământ / podea, du-te la ei ultimii şi încearcă să-i împingi. Întreabă-i pe ceilalţi copii ce observă şi pune-i pe cei în cauză să explice de ce au ales pământul.
Acum e momentul să cereţi copiilor să se uite ce scrie pe spatele obiectelor alese, şi scrieţi cu litere mari pe pământ; ,,Dumnezeu”.
Concluzia şi aplicaţia: Invitaţi-i pe copii să tragă concluzia şi să spună cum o pot
aplica în vieţile lor.

Ardeu Adriana

Verset pivot: Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe
vrăjmaşii lui. Proverbe 16:7

Obiecte necesare: -Baloane umflate ( nu foarte tare);
- Un ac lung, preferabil atât de lung încât să poată traversa balonul;
-detergent lichid de vase;

Citeste in continuare

SCENETA : ( fiecare copil va purta in mana simbolul pe care il reprezinta. Vor fi toti aliniati pe platou)

1) Floarea
Eu sunt floare…
Cine oare
Credeti ca mi-a dat culoare?
Parfumul inmiresmat
Credeti ca l-am cumparat?

2) Gutuia
Eu sunt galbena gutuie
Acrisoara si-amaruie…
Pana maine dimineata
Sunt compot sau sunt dulceata.
Dar va pun o intrebare:
Cine sa-mi fi dat culoare?

Citeste in continuare

Poemul Multumirii

Cind ma trezesc de dimineata,
Si vad atita binecuvintare,
In suflet se revarsa-o pace,
Ce ma indeamna la cintare.

Sa i-I cintam Domnului slava,
Lauda si multumire
Mintuiti prin Domnul Isus,
Sintem plini de fericire.

Citeste in continuare

Fise de prezenta ce pot fi folosite in salile de clasa.